Cercetare

Pe lângă activitatea medicală și psihosocială echipa Centrului de Excelență Baylor a desfașurat, de-a lungul anilor și activități de cercetare realizând o serie de studii cu focus medical și psihologic, care au ajutat la eficientizarea lucrului cu pacienții și care au apărut în publicații internaționale de profil. Cercetările s-au realizat în colaborare cu specialiști de la instituții din țară, dar și din străinătate. Activitățile de cercetare desfășurate în România completează inițiativele Baylor din întreaga lume. Lista completă a publicațiilor oamenilor de știință din rețeaua BIPAI poate fi consultată aici.



Apariții  2015


aids_care Where we are now and how we can improve: a  qualitative study of practitioners’
perspectives on providing ART adherence support in Romania - Autori: Alexandra Lelia Dima, Annemiek J. Linn & Ana-Maria Schweitzer. AIDS Care -
Psychological and Socio-medical Aspects of AIDS/HIV (2015). ISSN: 0954-0121 (Print) 1360-0451 (Online). DOI: 10.1080/09540121.2015.1118429 


Susținerea aderenței la tratament reprezintă o prioritate pretutindeni în lume, deoarece aderența scăzută duce la scăderea eficienței medicamentației (ARV). Deși în ultimii ani  s-au acumulat în mod constant informații importante despre cauzele și consecințele aderenței, de abia de puțină vreme s-a început să se înțeleagă mai bine că, pentru a dezvolta intervenții adecvate de creștere a aderenței, este necesar să se cerceteze practicile folosite în prezent, precum și factorii determinanți ai comportamentelor personalului din clinici implicat în îngrijirea pacienților. În România, aderența la tratamentul antiHIV este scăzută, în ciuda faptului că există acces universal la tratament; în acest context, îmbunătățirea calității serviciilor de suport oferite pacienților cu probleme de aderență trebuie sa fie o prioritate.


Prezentul studiu reprezintă o explorare calitativă, ghidată de teoriile comportamentale curente, în legătură cu experiențele și opiniile specialiștilor din România despre serviciile de susținere a aderenței la tratament la pacienții cu HIV. Au fost efectuate interviuri semi-structurate cu zece specialiști în aderență din șase centre regionale HIV din România, urmărindu-se maximizarea variației eșantionului selectat în ceea ce privește experiența, locul de desfășurare al activității și tipul de instituție în care lucrează specialiștii înrolați. Itemii au vizat explorarea opiniilor și experiențelor specialiștilor în legătură cu factorii determinanți ai aderenței, comportamentele cheie legate de aderență, conținutul și formatul serviciilor de susținere a aderenței, precum și factorii care influențează capacitatea acestor specialiști de a  lucra în sensul creșterii aderenței. Transcrierile verbatim au fost analizate folosind analiza de conținut.


Rezultatele studiului arată că serviciile de suținere a aderenței sunt oferite în România de psihologi calificați, care lucrează în echipe multidisciplinare, desfășurându-și activitatea în mod flexibil și având numeroase alte responsabilități legate de îngrijirea pacienților cu HIV. Specialiștii evaluează comportamentele de aderență și determinanții acestora în principal prin tehnica interviului, iar în particularizarea intervenției folosesc în principal teorii și tehnici psihoterapeutice. Interviurile cu specialiștii au relevat faptul că aceștia identifică o arie largă de cauze ale inaderenței și folosesc tehnici de schimbare comportamentală diverse, însă se sprijnă foarte rar în înțelegerea și alegerea acestora pe teoriile comportamentale. Specialiștii au mai indicat dificultățile cauzate de resursele limitate de care dispun la locul de muncă, precum și lipsa suportului în a face față problemelor practice și emoționale ridicate de specificul activității.


Studiul a identificat o serie de oportunități de ameliorare a practicilor curente, cum ar fi:




  • utilizarea unor proceduri de diagnosticare standard a problemelor de inaderență ale pacienților,

  • standardizarea modului de lucru în sesiunile centrate pe aderență,

  • dezvoltarea abilităților specialiștilor de a conceptualiza și a înregistra conținutul intervențiilor într-o manieră fundamentată teoretic,

  • monitorizarea activă a eficienței intervenției de creștere a aderenței oferite pacienților.


Prezentul studiu a identificat astfel o serie de informații valoroase care pot ghida creșterea calității serviciilor de susținere a aderenței în clinicile HIV din România. De asemenea, studiul a mai demonstrat importanța înțelegerii perspectivelor specialiștilor care lucrează efectiv cu pacienții inaderenți, prin prisma teoriilor psihologice comportamentale. Aceste informații pot fi utilizate mai departe de cei care planifică intervenții în clinici, contribuind astfel la realizarea unui design de intervenție cu mai mari șanse de aplicare ulterioară în practică.


coverBirth outcome in HIV vertically-exposed children in two Romanian centers- Autori: Ana Maria Tudor, Mariana Mărdărescu, Cristina Petre, Ruxandra Neagu Drăghicenoiu, Rodica Ungurianu, Cătălin Tilișcan, Dan Oțelea, Simona Claudia Cambrea, Doina Eugenia Tănase, Ana-Maria Schweitzer, Simona Ruță. GERMS 2015;5(4):116-124. doi: 10.11599/germs.2015.1079

Studiul constată rata scăzută a transmiterii infecției de la mamă la copil și numărul mai mic de copii născuți prematur din centrul de la Constanța comparativ cu pacientele de la Institutul Matei Balș din București. Rezultatele sugerează eficacitatea parteneriatului dintre Spitalul de Boli Infecțioase Constanța și fundația Baylor Marea-Neagră, care asigură consiliere și suport permanent femeilor gravide cu HIV.


Studiul retrospectiv „ Constatări ale nașterilor în rândul copiilor expuși vertical la HIV în două centre din România" a inclus nou-născuți expuși și mamele acestora din două centre regionale: Institutul Național Matei Balș din București (IMB) și Spitalul Clinic de Boli Infecțioase Constanța (SBI). Au fost incluși în studiu toți copiii născuți în perioada 2006-2012 și mamele acestora seropozitive. Urmărirea nou-născuților s-a realizat pe o perioadă de minimum 18 luni, aceștia primind tratament profilactic antiretroviral conform ghidurilor medicale în vigoare. S-a constatat că vârsta medie a primei sarcini la femeile cu HIV din acest studiu a fost de 23,2 ani, o vârstă mai mică decât media națională, care este de 26,2 ani.


Au fost înrolați 358 de copii și 315 mame, constatându-se transmiterea infecției cu HIV de la mamă la făt în 50 de cazuri (13.9%), cu diferențe semnificative statistic comparativ între cele două centre (rata de transmitere înregistrata la IMB a fost de 16.8% comparativ cu rata de 6.2% la SBI). O altă diferență semnificativă statistic a reprezentat-o procentul mai mare de femei care au beneficiat de cezariană planificată la Constanța, comparativ cu femeile din București ( 77% la Constanța versul 46% la București). Această diferență este datorată și eforturilor programului Copiii Prețioși, desfășurat de fundația Baylor, prin care se asigură accesul mamei la toate serviciile medicale și psihosociale necesare pentru prevenirea transmiterii infecției.


Transmiterea infecției a fost asociată cu lipsa tratamentului antiretroviral în timpul sarcinii. Sarcinile premature (întâlnite în 22% dintre cazuri, mai prevalente în rândul pacientelor înrolate în centrul din București) sunt asociate cu alte comorbidități ale mamei, cum ar fi infecția cu virusul hepatitic C sau dependența de droguri.


taxonomieBCT-Taxonomy, version 1: Varianta în limba română a taxonomiei tehnicilor de schimbare comportamentală

Pentru a realiza interventii de schimbare comportamentală mai eficiente în lucrul cu beneficiarii echipa Baylor a folosit o taxonomie (clasificare) realizată de Susan Michie, profesor de Psihologia Sănătății și Director al Centrului de Schimbare Comportamentală de la University College din Londra și echipa ei de cercetători. Aceasta taxonomie cuprinde 93 de tehnici de schimbare  comportamentală grupate în 16 categorii. După obținerea acordului de utilizare a taxonomiei, echipa Baylor a tradus materialul si l-a inclus în standardul de lucru al Departamentului Psihosocial. Ulterior, traducerea a fost trimisă echipei de cercetători care au realizat-o și care au decis includerea ei pe site-ul propriu, pentru a ușura și munca altor specialiști interesați de folosirea acestui instrument în cadrul interventiilor lor de schimbare comportamentală. La acest moment varianta în limba română este singura traducere de pe site.


UntitledACIC-Rom: Varianta în limba română a chestionarului de evaluare a nivelului de dezvoltare al serviciilor de îngrijire pentru pacienții cu boli cronice

Echipa Baylor România în colaborare cu Centrul Macroll din SUA a adaptat un instrument de evaluare a îngrijirii de durată a pacienților cu boli cronice din România, pentru a veni în sprijinul furnizorilor de servicii medicale din țara noastră. Acest instrument este de fapt un chestionar conceput pentru a măsura nivelul actual de dezvoltare a componentelor programelor de îngrijirire pe termen lung a pacienților (organizarea îngrijirii medicale; parteneriate comunitare, programe de asistare a pacienților pentru auto-gestionare; modalitatea de livrare a serviciilor de îngrijire ; asistență decizională; sisteme de informații clinice), precum și pentru monitorizarea schimbărilor survenite în timp, prin înregistrarea progresului făcut la oricare dintre componente ca urmare a unui proces de restructurare. O ilustrare a modului de utilizare a chestionarului poate fi găsită de cititorul interesat în studiul Hepatita C: Perspective asupra îngrijirii de durată în Constanța, România - Autori: Ana-Maria Schweitzer, Mihaela Bogdan.


Hepatita C: Perspective asupra îngrijirii de durată în Constanța, România - Autori: Ana-Maria Schweitzer, Mihaela Bogdan ISBN: 978-973-0-18760-1


În ultimii ani, importanța unui sistem eficient de îngrijire pentru pacienții cu hepatita C a devenit o prioritate în România. Mii de pacienți afectați de virusul hepatitic C (VHC) sunt tratați anual și, prin urmare, un sistem de asistență deja există. Fundația Baylor a investigat care este gradul de dezvoltare al componentelor sistemului de îngrijire existente în prezent pentru pacienții cu hepatită cronică de tip C într-o regiune a României, și anume județul Constanța, în contextul în care activitatea sistemului de sănătate publică este completată de programele și serviciile fundației. Cercetarea calitativă „Hepatita C: Perspective asupra îngrijirii de durată în Constanța, România” a prelucrat prin analiză tematică datele înregistrate în cadrul interviurilor și focus grupurilor desfășurate cu un număr de cincizeci și șase de pacienți cu hepatita C și cu profesioniști în domeniu (medici de familie, hepatologi, reprezentanți ai instituțiilor competente, etc).


Datele au fost clasificate pe unități de semnificație pe baza unui model teoretic consacrat folosit pe scară largă în Statele Unite, Canada și Regatul Unit. Modelul bazat pe dovezi indică elementele necesare pentru îmbunătățirea sistemelor medicale, prin schimbări la nivel comunitar, organizațional, al furnizorilor și al pacienților. Ulterior, gradul de dezvoltare a sub-componentelor modelului a fost evaluat cu ajutorul unui instrument cu 28 de itemi care măsoară punctele forte și slabe ale celor șase categorii ale modelului de îngrijire de durată  (organizarea îngrijirii medicale; parteneriatele comunitare; programele de asistare a pacienților pentru autogestionare; modalitatea de livrare a serviciilor de îngrijire; asistența decizională; sistemele de informații clinice).


A fost obținută o diagramă care "asemenea unei radiografii, ne arată faptul că actualul mod de organizare a activităților medicale, centrat pe a furniza în special îngrijire de urgență, mai puțin susținere de durată pentru afecțiuni cronice, nu răspunde adecvat nevoilor de îngrijire a pacienților cu hepatită de tip C, cel puțin la nivelul județului Constanța ", a declarat Ana-Maria Schweitzer, unul dintre autorii studiului. Doar 17% dintre componentele evaluate au un nivel bun de dezvoltare, la această situație contribuind în primul rând parteneriatele consolidate între furnizorii de servicii medicale și comunitate, precum și existența ghidurilor clinice de tratament.


"Este timpul să fie recunoscută importanța parteneriatelor cu organizațiile non-guvernamentale care lucrează în domeniul sănătății, pentru că acestea contribuie direct la creșterea calității vieții pacienților. În cadrul acestui studiu, am documentat și contribuția resurselor din comunitate, cum este Fundația Baylor, în structurarea răspunsului la problema de sănătate publică reprezentată de hepatita C", susține Mihaela Bogdan, coautor al cercetării. Studiul a arătat că există frustrări de ambele părți ale interacțiunilor: pe de-o parte pacienții se simt neglijați, neauziți și aruncați dintr-o situație neplăcută în alta; pe de cealaltă parte, furnizorii de îngrijiri medicale sunt, de asemenea, frustrați în urma interacțiunii și ajung să spună că pacienții sunt „de vină”. "În general, oriunde te uiți în sistemul medical, pacienții nu știu ce să facă, iar lipsa lor de cunoștințe este transformată în agresivitate față de personalul medical" a declarat un participant la cercetare.


Rezultatele studiului precizează că există o anumită capacitate a sistemului la nivel local, în special privind organizarea îngrijirii medicale și a modului de desfășurare a furnizării de servicii, însă este urgent să se dezvolte servicii mai axate pe pacienții cronici.  " ... Avem nevoie de un program național durabil pentru a depista hepatita C; pentru că acum se depistează doar din întâmplare și este mare păcat să mori din cauza asta în zilele noastre... " arată un profesionist intervievat. „Avem cu adevărat nevoie de consiliere. Pentru a ajuta pacientul să înțeleagă ce se va întâmpla cu el, să înțeleagă riscurile... ".  Mai rămâne încă un drum lung de parcurs în ceea ce privește aspectele care ar trebui îmbunătățite, deoarece restul de 83% dintre componente fie nu sunt deloc structurate, fie au un nivel de dezvoltare limitat sau bazal. Exemple de probleme sunt fragmentarea îngrijirii medicale între diferite instituții, absența rutinelor de lucru care impun luarea deciziilor de comun acord cu pacientul sau a sistemelor de lucru bazate pe vizite planificate. Autorii susțin că, deși deficitele constatate par descurajante, totuși identificarea actualelor puncte slabe din sistem este utilă și ar trebui să ghideze dezvoltarea intervențiilor pentru a îmbunătăți furnizarea îngrijirilor medicale pentru pacienții cu afecțiuni cronice. Evaluarea bazată pe modelul de îngrijire medicală a hepatitei C poate fi utilizată pentru planificarea strategică a modificării și/sau restructurării sistemului pentru a răspunde mai eficient nevoilor acestor pacienți.


Studiul a fost editat și în limba engleză, pentru specialiști din afara țării. Acesta poartă denumirea HEPATITIS C : PERSPECTIVES ON CHRONIC CARE IN CONSTANŢA, ROMANIA  - ISBN 978-973-0-19453-1.


coperta manualTeoria și practica aderenței - manual pentru clinicieni - Autori: Ana-Maria Schweitzer, Alexandra Dima, Luiza Vlahopol, Simona Stanciu  ISBN 978-973-0-18762-5


"Astăzi, când auto-monitorizarea și auto-managementul condiției medicale sunt considerate de către instituțiile internaționale relevante (vezi Organizația Mondială a Sănătății sau Comisia Europeană pentru Sănătate) dimensiuni fundamentale ale controlului bolii, înțelegerea aderenței la tratament este un element sine-qua-non în reducerea complicațiilor bolii și a menținerii calității vieții pacientului. Ghidul Teoria și practica aderenței la tratament redactat de către  o echipă de specialiști cu vastă experiență în practica și cercetarea din psihologia clinică, psihologia sănătății, consiliere și psihoterapie, Ana-Maria Schweitzer, Alexandra L. Dima, Luiza S. Vlahopol, Simona I. Stanciu, vine în întâmpinarea nevoii clinicienilor de a înțelege fenomenul complex al aderenței/non-aderenței la tratament. Faptul că aderența la tratament este abordată în manualul de față în contextul terapiei necesare persoanelor infectate cu virusul HIV, transformă continuțul său într-un material care poate face diferența dintre numărul de vieți salvate și vieți pierdute. Manualul este expresia directă și firească a eforturilor echipei Cen­trului de Excelență Clinică HIV din Con­stanța și a Funda­ției Baylor, de a depăși abordarea intuitivă a non-aderenței la tratament, respectiv de a găsi metode validate științific în susținerea  pacienților de a-și integra condiția și tratamentul în normalitatea vieții lor cotidiene, de a găsi un sens și scop luptei lor de fiecare zi. Cuvintele oneste ale unuia dintre autori, a Anei-Maria Schweitzer, am înțeles că bunul simț și bunele in­tenții nu sunt suficiente, că formările în psihoterapie sunt ne­cesare dar nu și suficiente…pe scurt, am înțeles că școala nu se terminase…(pag.13) indică maturitatea profesională, reflexivitatea și generozitatea care stau în spatele și în interiorul manualului.


Informațiile oferite de ghid încorporează cu rigurozitate și relevanță aplicativă nivelul cunoașterii științifice actuale din domeniu, pornind de la determinismul multifactorial al fenomenului, la mijloacele de măsurare și de intervenție, până la exemplificări ale modalităților de intervenție și prezentări de studii de caz. Armonizarea informației științifice, care poate fi uneori aridă și rece, cu multiple elemente aplicative și de suport pentru învățare și reținere, cu mărturii infuzate de gânduri și emoții reale colectate de la specialiști și pacienți, fac din acest ghid un instrument fundamentat pe dovezi, dar și unul prietenos și autentic, cu o bună relevanță ecologică. Manualul nu este doar un exemplu elocvent de înalt profesional științific și practic, dar și unul stimulativ pentru anagajament civic în problemele reale ale comunității.


Întâlnirea providențială dintre psihologii dedicați și pasionați de munca desfășurată la Centrul de Excelență Clinică HIV Con­stanța cu experiența practică a celor din Fundația de la Clinica Baylor și cu rigoarea cercetătorului de elită, Alexandra Dima, a dus în mod fericit la publicarea unui manual valoros pentru orice psiholog și medic interest de eficientizarea tratamentului administrat celui în nevoie, dincolo de tipul de boală sau terapie. Prin apariția manualului ”Teoria și practica aderenței la tratament”, autorii reușesc cu succes să umple un gol în literatura Psihologiei sănătății, și celei clinice, a practicii medicale din România, eveniment așteptat de mult timp de specialiștii preocupați de viața și starea de bine a pacienților cu boli cronice.


În calitatea mea de profesor universitar și formator de specialiști, recomand acest manual cu multă căldură și încredere studenților masteranzi și doctoranzi în psihologie, psihologilor clinicieni, consilierilor, medicilor și cercetătorilor care doresc să se dezvolte în paradigma ”scientist-practitioner” în folosul pacienților și comunității pe care le servesc. Sunt convinsă că își va găsi un loc de cinste atât pe rafturile bibliotecilor de specialitate, instituționale și personale, cât și în mintea și practica specialiștilor. "



Prof. univ. dr. Adriana Băban, Profesor universitar; director departament Psihologie;Facultatea de Psihologie & Ştiinţele Educaţiei, Universitatea Babeş-Bolyai, Cluj.

Cei interesați în procurarea manualului sunt rugați să acceseze secțiunea contact.



Apariții  2013


poza3poza-studiu-BaylorThe information-motivation-behavioural skills model of ART adherence in Romanian young adults - A.L. Dima, A.M. Schweitzer, K.R. Amico & S. Wanless (2013). Journal of HIV/AIDS & Social Services, 12(3-4), 274-293.


În 2013 un studiu cu privire la determinanții psihologici ai aderenței la tratamentul antiretroviral al beneficiarilor Centrului de Excelență Baylor a fost publicat în Journal of HIV/AIDS & Social Services. Cercetarea științifică intitulată “Model de abilități informațional-motivațional-comportamentale la aderența la tratamentul antiretroviral în rândul adulților tineri din România” a fost realizată de Baylor România în colaborare cu Universitatea din Southampton şi cu Centrul pentru Sănătate afiliat Universității din Connecticut. Cei 20 de beneficiari participanți au avut o vârstă medie de 21.4 ani și o durată medie de tratament ARV (antiretroviral) de 8,5 ani, majoritatea cunoscând-şi diagnosticul de peste 14 ani. La studiu au participat şi nouă furnizori de servicii medico-sociale cu mulți ani de experiență de lucru cu persoanele seropozitive. Metoda de investigație folosită a fost focus-grupul şi s-a urmărit determinarea particularităților psihologice ale acestui grup specific de beneficiari, comparativ cu ceea ce se cunoaște în literatura de specialitate. Psihologii au cercetat aspectele care țin de informații versus prejudecați sau informații incorecte, precum şi factorii motivaționali care pot sprijini sau împiedica aderenta în rândul acestui grup specific de pacienți. De asemenea, au fost investigate abilitățile comportamentale care joacă un rol în reușita menținerii aderentei la tratament, precum şi cele mai frecvente bariere cărora trebuie să le facă faţă pacienții. Rezultatele acestei cercetări au fost deja folosite pentru realizarea unor instrumente de lucru pentru îmbunătățirea aderenței beneficiarilor la tratament.


Germs 2013Nine-year follow-up of HIV-infected Romanian children and adolescents receiving lopinavir/ritonavir-containing highly active antiretroviral therapy.  - Wanless RSB, Rugină S, Ruță SM, Dumitru IM, Cernat RC, Schwarzwald HL, Calles NR, Schutze GE, Schweitzer AM, Draper HR, Kline MW.  GERMS. 2013;3(3):90-95.


În numărul trei al revistei ”Germs” din luna septembrie a anului 2013 a fost publicat articolul “Nouă ani de monitorizare a administrării la copiii și adolescenții români infectați HIV a medicamentului lopinavir/ritonavir, care este o parte activă a terapiei antiretrovirale”. La această publicație au contribuit membri ai echipei Centrului de Excelență Baylor, cât și medici de la Spitalul de Boli Infecțioase Constanța. Lucrarea are la bază studiul evoluției copiilor români infectați cu HIV în spitale înainte de 1980 care au fost supuși tratamentului cu lopinavir/ritonavir. Aproape 450 dintre acești pacienți au fost monitorizați o perioadă mai lungă de timp. În 2001, 414 dintre ei au început tripla terapie care include administrarea de lopinavir/ritonavir. Datele din acest grup tratat până în august 2006 au fost date publicității în aprilie 2007, când s-a demonstrat că tratamentul a fost bine tolerat. Cu 337 de copii (81%) s-a continuat terapia mai mult de patru ani. La pacienții studiați vârsta medie de inițiere a tratamentului cu lopinavir/ritonavir a fost de 14 ani, iar perioada medie de administrare a tratamentului cu lopinavir/ritonavir a fost de 7,5 ani. Mortalitatea generală înregistrată a fost de 13,5%. Dintre cei 414 pacienți care au început tratamentul în 2001, 199 (48,1%) au rămas pe această terapie până la finele anului 2010 și dintre aceștia 63,8% au avut o încărcătură virală nedetectabilă. În concluzie o proporție semnificativă dintre pacienții tratați cu lopinavir/ritonavir au rămas pe această terapie până la 9 ani.



Apariții  2012


phm pt cercetareAdherence to ARV medication in Romanian young adults: self-reported behaviour and psychological barriers - Dima, A., Schweitzer, A.-M., Diaconita, R., Remor, E. & Wanless, R. (2012). Psychology, Health & Medicine. doi:10.1080/13548506.2012.722648


Aderența la tratamentul antiretroviral (ARV) la adolescenți și tineri adulți reprezintă un aspect clinic important în managementul problemei HIV/SIDA în Romania. Înțelegerea percepțiilor pacienților în legătură cu comportamentul propriu de aderență, precum și explorarea barierelor psihologice specifice joacă un rol instrumental în elaborarea de intervenții adecvate, precum și în dezvoltarea de instrumente psihometrice valide pentru măsurarea aderenței în cadrul acestei populații. Am adaptat în limba română un chestionar validat internațional pentru evaluarea aderenței la tratamentul ARV. Ulterior, am realizat un studiu transversal pentru examinarea proprietăților psihometrice ale acestuia și pentru investigarea relațiilor dintre aspectele auto-raportate legate de aderență și alți indicatori deja recunoscuți legați de aderență și de sănătate: aderența prin numărarea de pastile, evaluarea aderenței pacientului din perspectiva medicului și nivelul viral HIV. Rezultatele sugerează faptul că aderența auto-raportată de nivel scăzut este în mod deosebit asociată cu experimentarea de efecte secundare și distres emoțional, precum și cu perceperea dificultăților crescute asociate cu tratamentul, a implicațiilor asupra investițiilor de timp; asocierea s-a menținut și în ce privește auto-eficacitatea scăzută, eficacitatea scăzută a tratamentului și insatisfacția legată de tratament. Percepțiile legate de îmbunătățirea stării de sănătate au fost asociate în general cu aderență crescută, dar starea de bine fizic a precedat în anumite situații comportamentele de inaderență. Chestionarul s-a dovedit a fi solid din punct de vedere psihometric conform criteriilor din teoria clasică a testelor (de exemplu, valoarea coeficientului Cronbach's α = 0.77, au existat asocieri semnificative cu aderența și indicatorii de status fizic). Depășirea barierelor în aderență în activitatea clinică obișnuită cu acești pacienți poate duce la reducerea impactului acestora asupra comportamentelor efective ale pacienților cu HIV.



Publicații  2007


Ferris M, Burau K, Schweitzer AM, Mihale S, Murray N, Preda A, Ross M,  Kline M.  The influence of disclosure of HIV diagnosis on time to disease progression in a cohort of Romanian children and teens.  AIDS Care.  2007 Oct;19(9):1088-94.


Ferris M, Burau K, Constantin AM, Mihale S, Murray N, Preda A, Ross M, Kline M. - Influence of institutionalization on time to HIV disease progression in a cohort of Romanian children and teens.  Pediatrics. 2007 Dec;120(6):e1476-80



Apariții  2006


Mark . Kline, M.D., Sorin Rugina, M.D., Margareta Ilie, M.D., Rodica F. Matusa, M.D., Ana-Maria Schweitzer, M.Sc., Nancy R. Calles, B.S.N., R.N., and Heidi L. Schwarzwald, M.D.- Long-term Follow-Up of 414 Human Immunodeficiency Virus-Infected Romanian Children and Adolescents Receiving Lopinavir/Ritonavir-Containing Highly Active Antiretroviral Therapy, Pediatrics 2006-2802.R1

Citeste mai mult